Se făcea că Timpul deja se curbase
iar Lumina încă nu apăruse ;
Nava mea plutea în jos
spre destinația Cosmos.
”Dar, la ce stație te-ai urcat?,”
auzeam o voce
de nicăieri, de pretutindeni,
”Păi, la stația Univers”,
zisei neconvins și moale.
”Bine. Ai grijă matale,
vei schimbi la prima!”
”Cât voi aștepta acolo?!”
”Doar un minut!”
”Și cât durează minutul aci?!”
”Depinde.De-l iei de la Carl Jung
o să pară mai lung ;
de-l iei de la Barbilian
va fi mai lat
căci se termină
la”optul culcat”!
Apoi, fotonul porni în viteză
spre punctul paralelelor
încrucișate festiv...
Căci, nu-i așa, totul e relativ,
energia se naște din Haos
și...Doamne...ce sete îmi e de repaos!
