NOTE DE LECTURĂ
Am primit recent, de la un bun amic, un volum de poezie. Amicul, publicist recunoscut, critic literar şi muzical redutabil, m-a rugat să citesc pre şi postfaţa volumului abia după ce voi fi luat cunoştinţă de conţinut pentru ca nu care cumva să fiu influenţat atunci când îmi voi exprima părerea care mi se şi cerea. Aşa am şi făcut, mai ales că aşa o şi cam fac îndeobşte.
Ce să zic ? Hai să mă fac că nu cunosc persoana care a scris cartea, că nu-i ştiu ocupaţia, vârsta, preocupările, ba nici chiar sexul şi să pornim de la titlul incitant :
" MOMENTUL EU-LUI PROPRIU" !
Eii ! Nu-i aşa că trezeşte interes ? Ce-o fi, frate, cu "EU-l" ăsta ? Ce-o avea el atât de "PROPRIU" faţă de "eu-l" meu sau alte....Eu-ri ?!! Şi, mai ales, ce se poate întâmpla cu el la un anume "MOMENT" .
Şi am pornit să frunzăresc cartea.....Mie aşa îmi place : După ce o cântăresc în mână, după ce îmi satur ochii de noutatea desenelor de pe copertă, după ce îmi satisfac senzaţia aproape perversă de a mirosi foile proaspăt ieşite de sub tipar, după ce mă uit, fugitiv, la caracterele literelor şi la calitatea hârtiei, tot în fugă şi la tabla de materii, respectiv la titlurile poeziilor, care, între noi fie vorba, contează teribil, ei, abia după aceea încep să citesc.... câte o strofă de aici, câte un vers de colo, mă îmbăt de inedit şi mă înfiorez de frumos. Vaai, nici nu ştiţi ce pierdeţi, dragi cititori "on-line" şi pătrunşi de IT, dacă renunţaţi definitiv la magia cuvântului tipărit. Să sperăm că generaţia Gutenberg nu va dispare curând sau nu va fi, Doamne-fereşte, ..."dilită"...( prin acţionarea, desigur, a tastei DELETE !!)
Revin apoi, o iau de la capăt, poezie cu poezie. Asta înseamnă panoramare. Am survolat, cum s-ar zice arealul de subiecte propuse de către autor. Iar revin, iar o iau de la capăt. Prima poezie. Strofă cu strofă, vers cu vers. Următoarea...tot aşa. Şi tot aşa, până când am parcurs ultima poezie, am închis cartea, am căzut pe gânduri.....am stat, am tot stat....am reflectat ( prima impresie uneori poate fi ca primul uper-cut primit într-o luptă decisivă ), m-am recules şi....hai, din nou, la o lectură atentă, şi mai atentă.
Eu nu am o pregătire de specialitate în domeniu. Pot comite erori grosolane dacă m-aş încumeta să tratez lucrarea de faţă cu mijloacele unui critic literar. Nici nu le cunosc în profunzime. De aceea nici nu am să încerc să încadrez volumul într-un anumit gen sau curent literar, să fac caz de construcţii de versuri împerecheate sau îmbrăţişate, de proozodie, sau de mesaje sau trăiri absconse, chestii care-l fac, uneori, pe autor să rămână, chipurile, dator criticului şi să-i mulţumească pentru că acesta i le-ar fi relevat !
Nu. Eu sunt doar un cititor împătimit care,de peste 65 de ani, nu concepe să treacă o zi fără de lectură. În special beletristică. Când nu am noutăţi, recitesc. Şi o fac, de fiecare dată, cu emoţia primară. Am, ca atare, experienţă şi acumulări în această calitate. Dar.....n-am rezistat tentaţiilor şi m-am apucat şi eu să-mi aştern pe hârtie gânduri, trăiri, vise,amintiri....astfel încât am ajuns să figurez şi în DICŢIONARUL SCRIITORILOR BRĂILENI. De !, fiecare cu păcatele lui !
Ei ! Am închis cartea şi mi-am zis : " Oare, dacă aş fi găsit eu un anume carnet care să fi conţinut poeziile abia citite şi din acel carnet nu s-ar fi putut afla cine este autorul, tot aşa m-aş fi comportat ?"
Pentru că....şi acum abia vă dezvălui SURPRIZA : volumul este O P E R A unei fiinţe minore. Minore prin vârstă ! Este chiar fiica amicului meu, se numeşte I R I N A A N G H E L şi este elevă în clasa a VII-a !!!
Poezia Irinei, în schimb, nu are vârstă ! Ceva, ceva se întâmplă cu cei ce ne urmează. Categoric.
Hai să lăsăm motivaţia legată de instrucţie şi instrucţia legată de progresul ştiinţelor. Nu cantitatea de informaţie şi facilitatea cu care ea ajunge la îndemâna celor interesaţi poate contribui esenţial la spiritualitate. Nici vorbă. Desigur că genele au rolul şi rostul lor în formarea intelectului şi nu numai. Dar fiorul poetic ? Pot ambii bunici paterni, ca filologi , ca oameni care au format plămada umană, care au instruit generaţii după generaţii în spiritul umanist şi al dragostei pentru cultură să se simtă "autori morali" ai "isprăvilor poetice" ale nepoatei ? Mă îndoiesc că ar admite ipoteza. Pot părinţii , ca medici remarcabili, ca intelectuali de marcă, să-şi afirme contribuţia la formarea orizontului poetic personal al autoarei ? Mă îndoiesc că ar face-o. Este adevărat că Irinei i s-a inoculat, de la o vârstă fragedă, gustul pentru frumos. A trăit în lumea muzicii de calitate şi a lecturilor potrivite, dintotdeauna. A fost urmărită, îndrumată şi încurajată. I s-au recunoscut exact acele capacităţi spre care ea avea o aplecare naturală. A obţinut succese notorii, încă de la grădiniţă. Este laureată a unor concursuri de muzică şi de literatură. Şi.....acestea sunt abia zorile !!
Dar, pentru ca să pot să susţin afirmaţia anterioară, în sensul perenităţii şi atemporalităţii scrierilor autoarei, trebuie să subliniez că acestea nu ar fi fost posibile decât în condiţia în care Irinei i s-ar fi revelat Îngerul ! CREAŢIA nu poate aparţine decât CREATORULUI ! Şi Acesta lucrează prin mijloace uneori surprinzătoare, necunoscute sau nebănuite. Alesul sau aleasa Sa este INSPIRATĂ ! Abia atunci apar opere sau lucrări, uneori nepieritoare. Cel care le înfăptuieşte este AUTOR ! Irina Anghel este autoare !
De aceea vârsta ei nu are relevanţă. Ea scrie ce simte şi comunică trăirile sale cu o uşurinţă de neexplicat emoţionând cititorii de toate vârstele.
Lirica sa nu este, aşa cum s-ar părea, la o lectură neatentă, o poezie erotică. Poate că nici, exclusiv, o poezie despre Iubire. Iubirea este un substantiv apt pentru a primi plural. Iubirile pot fi multe şi diferite. DRAGOSTEA, însă, este unică ! A o pune la plural mi se pare o disonanţă. Nu mi-ar suna bine.
Desigur, unele dintre poezii par a fi adresate unei Iubiri neîmplinite sau care nu ar fi meritat reciprocitate totală. Dar, sper să nu mă înşel, Irina ne întinde o cursă şi ne face să ne credem părtaşi ai unor sentimente lezate de o lipsă de reciprocitate în desfăşurarea acelor atât de frumoase ( şi..Doamne..atât de îndepărtate pentru mine ) poveşti de iubire incipientă, de emoţii juvenile, de petale de mac sau de puf de păpădie. Nuuu! Irina are un plan cu bătaie mult mai lungă ! Este chiar de remarcat că majoritatea poeziilor sale par a fi concepute de o persoană asexuată ( ca îngerii, după Andrei Pleşu, spre exemplu) de vreme ce acele poezii nu-şi scad deloc, dar chiar deloc,calitatea în situaţia în care s-ar înlocui genul feminin cu cel masculin al eroinei puse să-şi dezvăluie simţirea.
Irina scrie despre DRAGOSTE dar o face de parcă ar trata sintagma în manieră filozofică. Mă înfior la gândul că o persoană la vârsta ei şi cu experienţa de viaţă normală pe care a trăit-o până acum ar putea să o facă deliberat. Aş prefera să cred că "îngerul a strigat !" . Pentru că altfel s-ar putea vorbi despre o genialitate ( care genii se ştiu că nu au vârstă !) iar acest lucru chiar că nu ştiu dacă ar fi de pus în discuţie.
Vocabularul amplu al autoarei, lexicul folosit pentru a îmbrăca idei de o profunzime nebănuită nu este propriu oricui. Mai cu seamă la vârsta poetei. Dar esenţa mesajelor transmise este cu siguranţă " erga omnes " ! Dar, atenţie !!, mesajele par a fi adresate mai ale adulţilor !!Celor ce au o bogată experienţă de viaţă, trăiri complexe, suferinţe şi bucurii multiple, celor ce au înfruntat sau au de înfruntat VIAŢA, aşa cum este ea şi nicidecum aşa cum ar fi putut să şi-o reprezinte, chiar prin lecturi bogate, o fiinţă de 14 ani !
Păi, credeţi că poeta, care este " o lacrimă pe geana unui Dumnezeu " ( "Uităm..." , pag. 15) poate fără intervenţie Divină să afirme nonşalant că : " Ne e teamă să recunoaştem că ne-am pierdut ! " ( ibidem) ?
"Să urlăm !", ne spune Irina, în aceiaşi poezie. Să urlăm şi să nu ne mai ascundem după minciună, după falsitate, după ipocrizie. Să redevenim oameni oneşti şi să căutăm Adevărul ! Pentru că altfel, când...:"Noaptea moare sub foc şi lumină..." ...nimeni nu va vedea cum "Crucea s-a arătat în foc!" ( Sfânt, pag.31)
"Eu...sunt doar umbra mea / Lumea mea, acum, e închisă/..." (Momentul eu-lui propriu, pag.55)
dar ( Se aude , pag.61 ) se aude că va veni ,în curând, primăvara şi că omul va compune doar vers de iubire, că va pluti pe frunze de nufăr, că va visa din nou, cu ochii la soare şi că va crede din nou în NEMURIRE !!
Poezia Irinei Anghel nu este descurajantă, nu este pesimistă de vreme ce chiar în (Atingerea întunericului" , pag.63) condiţii de îndepărtare ea simte "răsuflarea prin gând" , simte îmbrăţişarea şi ştie că mâna sa este " în cuibul inimii" celui ce o merită.
Ea ştie ce-i " dincolo de gard" şi că sunt inimi care au bătut şi care vor mai bate chiar atunci când "orizontul este restrâns" (Casă la ţară, pag.37)
Irina Anghel este doar EA....."Înconjurată de curioşi. / Ce contează ! / Eu scriu, /Eu las urme ude.../Eu sunt o nebună, / Eu strig : "je t'aime" !/La mine se uită toţi, / EU SUNT CEA FERICITĂ....
Draga mea Irinucă, nu numai tu eşti fericită ! Ne-ai făcut şi pe noi fericiţi, pe toţi cei ce am ajuns să-ţi citim versurile! Îţi urez să rămâi mereu copil în sufleţelul tău pentru că numai astfel vei mai răspândi mărgăritare izvorâte din mintea ta cea bogată şi incredibil de matură.
Felicitări pentru aniversarea celor 14 ani ! LA MULŢI ANI !
Valeriu Ion Găgiulescu
