CE BINE E ÎN LUME !
M-ajunge din urmă un tropot
de mânz flușturatic...
galopează prin lumea liberă
a circumvoluțiilor pustiite
de dorul de ducă...
și simt cum m-apucă
durere de tropot sălbatic
de armăsar nebunatic
nărăvit la jar și apă neîncepută
unde-o vrea să se ducă...
în pustie pe semne
că nu a dat semne
că ar voi să revină
cum se cuvine
între hulube
unde se-ascunde
când frica de bici
îl pătrunde...
și tropăie și tropotul
îmi e liniște și simt
depărtarea cum piere
în zare și piere speranța
și cafeaua-i prea tare
și vinul e acru și cerul
e jos și pământul
e moale și foarte clisos
și groapa e rece
și n-am încă nevoie
căci vinu-i gustos...
Ce bine e-n lume
și ce vis păcătos...!