O durere ascunsă

Mama mea cânta îngereşte ;
Ce păcat ! N-am putut s-o ascult....
A rămas în glia zmulsă hoţeşte
Şi acest rapt mă doare mai mult.

N-am avut parte de basme,
Copil ce am fost, cu părul bălai ;
Din acel tărâm, încercat de cazne,
Am plecat ca pribeag, cu tristul alai.

Am lăsat urmă de lacrimi şi dor
Ş-am ajuns tot în al Ţării pământ.
N-aş vrea să cred că iluziile mor
Dar....nu mai ştiu de al mamei mormânt.

Au trecut ani în şir ; s-au schimbat şi domnii,
Dar, cum nu-şi poate uita matrozul corabia,
Tot aşa mai doresc să te am, să-mi revii,
Sfânt pământ, mama mea.....Basarabia !