REFERENDUM

                                   


                  În vremea "micului Paris"
                  Frumoasa noastră ţară
                  Nu cunoscuse (nici în vis)
                  O dictatură proletară

                  Trăiau, pe-atunci, în demnitate
                  Cu rosturi bine orânduite,
                  Români şi alte naţii-aflate
                  Între hotarele-ntregite.

                  Şi averea lor era avere ;
                  Şi vorba, vorbă. Faptul, fapt.
                  Nu se-aşteptau ca, prin putere,
                  Tot ce-au avut să fie rapt.

                  S-au dat, în loc, lozinci şi ură
                  Şi iluzii de egalitate ;
                  "Lupta de clasă" a fost dură
                  Iar Dreptul-nvind de nedreptate

                   O noapte adâncă a căzut
                  Pe crez şi gând. Şi pe icoane.
                   Şi cinci decenii au durut
                  În străfundurile umane.

                  Cuprins de dor (şi de idei măreţe)
                  Mă-ntreb ,acu' : "Oare se poate
                  Ca neamul meu să vrea să-nveţe
                  S-o ducă, iar, în....Maiestate ?!"