Și se făcea că ruga-mi fusese
ascultată;
eram deja în CER
așteptând la poartă...
”Nu mai sta, zice un înger
de serviciu, nu mai sta!”
”N-o să intri azi...
poate că nici mâine-
poimâine...poate altădată,
poate niciodată...”
”Uite-te și tu :
DOMNUL e jos...
umblă cu Petre pe
pământul clisos...
Că iar s-au încăierat
ăia, pe vorbe, pe fapte,
că nu se mai satură
de sânge și moarte!”
Ce să fac?! Cât să stau
să aștept un răspuns?
Că de aia am cerut
să ajung aci, sus, cât mai sus.
Că de aia l-am citit pe Cioran,
mai devreme pe Nietzsche
care zice
că TU ai fi mort
și-ai lăsat Universul
înecat într-un port...
L-am citit și pe Platon, pe
Aristotel, pe alt grec -Socrate-,
care...mira-te-ai, bre, frate,
după ce că știa că nu știe nimic,
mai umbla cu un cârd de demoni
și zic :
”Cum să-mi trăiesc, Doamne,
pârlita de viață care mereu
îmi tot cară la palme?”
Și...s-a făcut că aud de undeva,
de nicăieri, desigur,
de peste tot, firește,
glasul cel clar care rostește :
”Omule, dacă ai văzut că
pârlita de viață e o cocotă,
scuipă-o între ochi! Fii grec
deștept. Nu bea cucută!”
-
duminică, 22 septembrie 2019
Cuantică
Se făcea că Timpul deja se curbase
iar Lumina încă nu apăruse ;
Nava mea plutea în jos
spre destinația Cosmos.
”Dar, la ce stație te-ai urcat?,”
auzeam o voce
de nicăieri, de pretutindeni,
”Păi, la stația Univers”,
zisei neconvins și moale.
”Bine. Ai grijă matale,
vei schimbi la prima!”
”Cât voi aștepta acolo?!”
”Doar un minut!”
”Și cât durează minutul aci?!”
”Depinde.De-l iei de la Carl Jung
o să pară mai lung ;
de-l iei de la Barbilian
va fi mai lat
căci se termină
la”optul culcat”!
Apoi, fotonul porni în viteză
spre punctul paralelelor
încrucișate festiv...
Căci, nu-i așa, totul e relativ,
energia se naște din Haos
și...Doamne...ce sete îmi e de repaos!
iar Lumina încă nu apăruse ;
Nava mea plutea în jos
spre destinația Cosmos.
”Dar, la ce stație te-ai urcat?,”
auzeam o voce
de nicăieri, de pretutindeni,
”Păi, la stația Univers”,
zisei neconvins și moale.
”Bine. Ai grijă matale,
vei schimbi la prima!”
”Cât voi aștepta acolo?!”
”Doar un minut!”
”Și cât durează minutul aci?!”
”Depinde.De-l iei de la Carl Jung
o să pară mai lung ;
de-l iei de la Barbilian
va fi mai lat
căci se termină
la”optul culcat”!
Apoi, fotonul porni în viteză
spre punctul paralelelor
încrucișate festiv...
Căci, nu-i așa, totul e relativ,
energia se naște din Haos
și...Doamne...ce sete îmi e de repaos!
marți, 6 iunie 2017
A VENIT TIMPUL ?
Te iubesc !
Te-am iubit din demult.....
Mi-ai plăcut,
Mi-a plăcut să te-ascult,
Să te văd, să te simt,
Să-ţi vorbesc şi să-ţi cânt,
Să mă las cuprins de tine
Adânc.
Crăiasa mea,
Tandră , blajină,
Rece, fierbinte,
Violentă sau lină,
Uneori prea cuminte,
Aprigă, calmă, placidă,
Nestatornică ,
Niciodată aceiaşi,
Impunătoare şi tumultoasă
Ademenitoare şi mincinoasă.
A venit timpul.....
A venit ? !
Atunci ia-mă la tine,
Vreau să te simt
Caldă şi umedă
Flămândă de adânc.....
Iubito, frumoasă şi rea,
Dunăre....Dunărea mea .
Te iubesc !
Te-am iubit din demult.....
Mi-ai plăcut,
Mi-a plăcut să te-ascult,
Să te văd, să te simt,
Să-ţi vorbesc şi să-ţi cânt,
Să mă las cuprins de tine
Adânc.
Crăiasa mea,
Tandră , blajină,
Rece, fierbinte,
Violentă sau lină,
Uneori prea cuminte,
Aprigă, calmă, placidă,
Nestatornică ,
Niciodată aceiaşi,
Impunătoare şi tumultoasă
Ademenitoare şi mincinoasă.
A venit timpul.....
A venit ? !
Atunci ia-mă la tine,
Vreau să te simt
Caldă şi umedă
Flămândă de adânc.....
Iubito, frumoasă şi rea,
Dunăre....Dunărea mea .
sâmbătă, 2 iulie 2016
Romania mereu Absenta!: Romanul ,,Ultimul cioban”, de Valeriu Ion Gagiules...
Romania mereu Absenta!: Romanul ,,Ultimul cioban”, de Valeriu Ion Gagiules...: - Virgil ANDRONESCU - Valeriu Ion Gagiulesc dand autografe Prin publicarea ,,Ultimului cioban", scriitorul Valeriu Gagiulesc...
duminică, 12 iulie 2015
Confesiuni: Confesiuni: Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZ...
Confesiuni: Confesiuni: Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZ...:
În consecință, prin opera sa poetică, Mihai Vintilă apare ca un om de cultură care a știut să îmbine armonios științele juridice cu cele economice și ambele să-și găsească locul cuvenit în străfundul unui personaj dotat cu o sensibilitate specială, care nu îl împiedică să fie participant activ la viața de zi cu zi a Brăilei. M-aș bucura, din tot sufletul, ca scrisele sale să ajungă să fie cunoscute de cât mai mulți oameni pentru ca sufletele lor să fie îmbogățite. Eu, unul, mărturisesc că prin Mihai Vintilă încep să mă apropii cu mai mult interes de poezia modernă. Acest gen poate, deci, să fie pus în valoare. De măiestria poetului depinde. Și Mihai Vintilă este POET !
În consecință, prin opera sa poetică, Mihai Vintilă apare ca un om de cultură care a știut să îmbine armonios științele juridice cu cele economice și ambele să-și găsească locul cuvenit în străfundul unui personaj dotat cu o sensibilitate specială, care nu îl împiedică să fie participant activ la viața de zi cu zi a Brăilei. M-aș bucura, din tot sufletul, ca scrisele sale să ajungă să fie cunoscute de cât mai mulți oameni pentru ca sufletele lor să fie îmbogățite. Eu, unul, mărturisesc că prin Mihai Vintilă încep să mă apropii cu mai mult interes de poezia modernă. Acest gen poate, deci, să fie pus în valoare. De măiestria poetului depinde. Și Mihai Vintilă este POET !
Confesiuni: Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI...
Confesiuni: Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI...:
E adevărat că :” Ieșirea din vis/ se face greu/ și ea/ e, uneori mai rea/ ca visul însuși. ” (Ieșirea din vis, pag.46, Ibidem) Iar, ca remediu, ca sentință, poetul ne spune : ” Spuneai că aștepți. / Așteaptă ! /Dar niciodată nu vei ști/ ce-i viața/ așteptând ! ” ( Spuneai că aștepți, pag.50, Sensul cuvintelor). Poetul are și nota pozitivă, revigorantă : ” Albastru și verdele/ se împletesc/ speranța renaște și crește/ viață și bucurii”” ( Lacrimi și viață , pag.57 Adevăruri...) și aceasta apare firesc pentru că : ” Totul e altfel aici/ la colț de Bărăgan .” ( La col de Bărăgan, pag.75, Ibidem)
E adevărat că :” Ieșirea din vis/ se face greu/ și ea/ e, uneori mai rea/ ca visul însuși. ” (Ieșirea din vis, pag.46, Ibidem) Iar, ca remediu, ca sentință, poetul ne spune : ” Spuneai că aștepți. / Așteaptă ! /Dar niciodată nu vei ști/ ce-i viața/ așteptând ! ” ( Spuneai că aștepți, pag.50, Sensul cuvintelor). Poetul are și nota pozitivă, revigorantă : ” Albastru și verdele/ se împletesc/ speranța renaște și crește/ viață și bucurii”” ( Lacrimi și viață , pag.57 Adevăruri...) și aceasta apare firesc pentru că : ” Totul e altfel aici/ la colț de Bărăgan .” ( La col de Bărăgan, pag.75, Ibidem)
Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI VINTILĂ
Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI VINTILĂ
Pe el ” îl rod cuvintele și mușcătura lor devine sânge” ( Coborârea în abis , pag.9 din ”Adevăruri...”)și se
întreabă cum ” să transform răul în bine / să schimb un nu în da/ să dau noaptea pe zi / și niciodată pe a fi ?” ( Cum ? , pag.18, Ibidem) Dar tot el ne spune că ” înăuntru e plin/ și doar depinde de tine / să transformi totul/ în bine. ”( Idei, pag.34, Ibidem) . Asta este posibil pentru el căci ” nu sunt singur/ o lume-i cu mine/ și-n toate e adevărul vieții/ pământești.” ( Gândurile mele , pag.49, Ibidem). Chiar dacă uneori ” Viața-i ruletă stricată” ” Totul și toate/ contează/ spre adevăr.” ( Totul și toate contează, pag.55, Ibidem)
Poetul este om al Cetății și de aceea el discută realitatea crudă : ” Am visat/ că aveam un dictator luminat/ care a închis crâșmele/ pentru librării/ și cărțile au început a curge/prin mințile oamenilor.../ am visat. ” ( Am visat, pag.29, Ordine în gânduri) Păcat că : ” Din vremuri vechi/ la noi/ resemnarea/ e mioritică/ dar, uneori sub unele nevoi/ mai ie și resemnările/ din noi. ” ( Resemnare mioritică, pag.22, Ibidem)
Pe el ” îl rod cuvintele și mușcătura lor devine sânge” ( Coborârea în abis , pag.9 din ”Adevăruri...”)și se
întreabă cum ” să transform răul în bine / să schimb un nu în da/ să dau noaptea pe zi / și niciodată pe a fi ?” ( Cum ? , pag.18, Ibidem) Dar tot el ne spune că ” înăuntru e plin/ și doar depinde de tine / să transformi totul/ în bine. ”( Idei, pag.34, Ibidem) . Asta este posibil pentru el căci ” nu sunt singur/ o lume-i cu mine/ și-n toate e adevărul vieții/ pământești.” ( Gândurile mele , pag.49, Ibidem). Chiar dacă uneori ” Viața-i ruletă stricată” ” Totul și toate/ contează/ spre adevăr.” ( Totul și toate contează, pag.55, Ibidem)
Poetul este om al Cetății și de aceea el discută realitatea crudă : ” Am visat/ că aveam un dictator luminat/ care a închis crâșmele/ pentru librării/ și cărțile au început a curge/prin mințile oamenilor.../ am visat. ” ( Am visat, pag.29, Ordine în gânduri) Păcat că : ” Din vremuri vechi/ la noi/ resemnarea/ e mioritică/ dar, uneori sub unele nevoi/ mai ie și resemnările/ din noi. ” ( Resemnare mioritică, pag.22, Ibidem)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)