Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI VINTILĂ
Pe el ” îl rod cuvintele și mușcătura lor devine sânge” ( Coborârea în abis , pag.9 din ”Adevăruri...”)și se
întreabă cum ” să transform răul în bine / să schimb un nu în da/ să dau noaptea pe zi / și niciodată pe a fi ?” ( Cum ? , pag.18, Ibidem) Dar tot el ne spune că ” înăuntru e plin/ și doar depinde de tine / să transformi totul/ în bine. ”( Idei, pag.34, Ibidem) . Asta este posibil pentru el căci ” nu sunt singur/ o lume-i cu mine/ și-n toate e adevărul vieții/ pământești.” ( Gândurile mele , pag.49, Ibidem). Chiar dacă uneori ” Viața-i ruletă stricată” ” Totul și toate/ contează/ spre adevăr.” ( Totul și toate contează, pag.55, Ibidem)
Poetul este om al Cetății și de aceea el discută realitatea crudă : ” Am visat/ că aveam un dictator luminat/ care a închis crâșmele/ pentru librării/ și cărțile au început a curge/prin mințile oamenilor.../ am visat. ” ( Am visat, pag.29, Ordine în gânduri) Păcat că : ” Din vremuri vechi/ la noi/ resemnarea/ e mioritică/ dar, uneori sub unele nevoi/ mai ie și resemnările/ din noi. ” ( Resemnare mioritică, pag.22, Ibidem)
