Stimate domnule redactor Ioan Ilaş,
Mă numesc Valeriu Ion Găgiulescu, avocat pensionar din Turnu Măgurele. Prin alianţă, încă din 1942, am devenit nepotul domnului doctor Vlad Bejan întrucât mama mea adoptivă era vară primară cu domnia sa. Am luat foarte târziu, din păcate şi inexplicabil, o legătură care s-a materializat printr-un schimb de scrisori cu unchiul meu, căruia i-am mai trimis şi câteva din volumele mele publicate. În aceste împrejurări, cu siguranţă, a fost posibil să constat, cu mare bucurie, că una dintre poeziile mele a şi fost publicată în numărul anterior al acestei prestigioase reviste. Evident, n-am întârziat să aduc mulţumiri atât unchiului cât şi colegului dvs. , domnului profesor Ioan Răducea.
Azi am primit şi nr.3/2011 din revistă şi doresc să vă declar intenţia de a mă abona pentru numerele ce vor urma. Ca atare, vă rog, respectuos, să-mi comunicaţi modalitatea de plată.
În speranţa că, eventual, colectivul redacţional va găsi cu cale că unele dintre gândurile mele fie ele versuri sau eseuri ar putea să merite să fie împărtăşite şi altora, îndrăznesc să vă comunic următoarele :
LA CRUCEA EROILOR
Oare de ce ni se umezesc ochii aici,
Glasul se frânge şi nodul e-n gât ?
Doar n-am vorbit decât de bunici,
Cum au plecat ei la Oaste....şi-atât.
Am aflat c-au plecat de la coasă
Când s-au dus să moară puţin ;
Nu au vrut, iar clipa cea nemiloasă
Pentru ei s-a numit "implacabil destin"
N-au ştiut c-au să fie, acolo, eroi.....
"Înainte !", le-a zis comandantul ;
Au ţâşnit...s-au bătut...au căzut amândoi
Şi cu cald sânge semnară asaltul.
Lângă ei au luptat camarazi ,
Tot oşteni cu îndârjit sânge rece;
Să priceapă oricine( şi ieri ca şi azi)
Că-n acest mod..."Pe aici, nu se trece !"
