Chipuri de piatră

 

                           Noi nu am fost popoare migratoare ;
                           Născuţi am fost pe-acest pământ fertil.
                           Noi eram Dacii, ce-aruncau săgeţi în soare
                           Şi gazde-am fost  Ovidiului-n-exil !

                           Primind, noi, dreapta - sfânta învăţătură -
                           Direct de la Alesul, "cel dintâi chemat",
                           Creştini ne aflară (cu mir şi scriptură)
                           Cei care, mai apoi, ne-au romanizat.

                           Şi când pe aicea, în cest colţ de ţară,
                           Ţinut-am noi pieptul la puhoi păgân,
                           Şi azi, cu putere, simt că mă-nfioară
                           Gândul şi mândria de a fi Român !
 
                           Şi-auzind cum unii, pe nedrept acuma,
                           Ne confundă neamul cu cel de ţigani  :
                           "Să se ducă-n...Roma! Să vază Columna !
                           Să ne vază-n piatra cea de mii de ani ! "